E frumos ca unii sunt hotarati in ceea ce priveste idolul lor in viata. Unii vor sa fie ca parintii lor, altii ca presedintele Statelor Unite, altii ca tobosarul trupei preferate. Eu nu am un idol in viata.
Nu ma intelege gresit, admir multa lume, de la ai mei parinti pana la John Lennon sau Gandhi. Fiecare om are ceva demn de admirat, poate sa fie vorba si de un maruntis. Exista si un om pe care il consider absolut genial, gratie caruia sunt mandra ca sunt romanca. Vorbesc de Mircea Eliade. Am inceput sa il admir in timp ce citeam Maitreyi (carte care m-a fascinat) si cand am aflat de cate chestii a realizat in viata mi-am zis: Doamne, chiar a existat?
Totusi (trebuie sa incetez sa folosesc cuvantul asta, mi s-a spus ca e un cuvant-parazit), admiratia se opreste acolo. Nu pot spune ca as vrea sa am viata lui (stiu ca e pretty much impossible) pentru ca imi place ce fac si incotro ma indrept. Vreau sa fac greseli stupide, dar pe care trebuie sa le fac ca sa-mi invat singura lectiile. Nu vreau sa mi se spuna ca nu pot face ceva, pentru ca pot fac orice imi doresc. De exemplu, nu as putea sa inventez ceva, dar as putea face ceva original.
Iar am deviat de la subiectul pe care mi-l propusesem. Si se pare ca ma dezvat de scrisul cu apostrof, pentru care am fost criticata cu cateva posturi in urma.
And those who were seen dancing were thought to be insane by those who could not hear the music.
luni, 20 septembrie 2010
sâmbătă, 11 septembrie 2010
Cea mai mare descoperire a mayasilor

Inchin acest post alimentului care ne face fericiti atunci cand suntem down in the dumps: ciocolata. Fie ca este vorba de o ciocolata calda cu scortisoara, o tableta de ciocolata sau o briosa, ciocolata face minuni in ceea ce priveste buna dispozitie si optimismul. Bine, este recomandata si ca aliment benefic sanatatii, dar nu am auzit pe nimeni sa manance ciocolata ca pe spanac sau ca pe iaurt.
Acesta este topul meu in materie de ciocolata..sau cacao:
1. cinnamon rolls, de la Cinnabon, cu topping de ciocolata (te teleporteaza intr-o atmosfera de Craciun, intr-o cabana de munte, unde stai la caldurica in timp ce afara este un ger naprasnic)
2. ciocolata Nestle Swiss chocolate brut sau Nestle Crunch (Flavia, ce vremuri am trait in caminul ala)
3. negresele pe care le face mama. Si cand pune si visine...
4. clatitele cu ciocolata (nu le pot rezista, chiar cred ca au fost doar 2 dati in viata cand le-am refuzat)
5. the muffin pe care am mancat-o in aeroport in Toulouse, cu ciocolata si chocolate chips.
Pentru cei interesati, aici gasiti un scurt istoric al ciocolatei, si cateva retete, pentru aceia dintre voi mai curajosi si cu mai mult timp liber.
"There's nothing better than a good friend, except a good friend with chocolate." - Linda Grayson
marți, 7 septembrie 2010
Un far oarecare
luni, 6 septembrie 2010
The future`s not bright
Cand am terminat clasa a8a, mi-am zis ca vreau sa merg la Vranceanu, la filologie intensiv engleza. Si acolo m-am dus. Problema cea mai mare este ca fiind un liceu real, clasele de filologie au profesorii mai putin implicati. Asa se face ca am ajuns in clasa a12a, cu cate un profesor de romana diferit in fiecare an, fara sa imi pot aminti ce am "invatat" in astia 3 ani de liceu.
Bacalaureatul se apropie, iar din moment de asta a fost situatia de multe multe generatii, probabil ca si anul asta profesorii vor fi la fel de dedicati.
Toti plang vremurile cand invatamantul romanesc era in floare, cand era o mandrie sa fii admis la o facultate. Astazi, facultatea se face mai mult sau mai putin; cert este ca fiecare are dupa 4 ani o diploma pe care o poate pune in rama, pentru ca in Romania ca om cu facultate serioasa nu te poti realiza.
O duc bine cei care speculeaza portite, scot banutul de unde Guvernul nu il poate scoate si atunci omul care a facut facultatea pe vremea lui Ceausescu moare de foame (and that was something), pentru ca i-au taiat 25% din salariu. In mai multe randuri.
Ma gandesc din moment de tot mai multi se gandesc serios sa plece din Romania, ce se va alege de tara asta frumusica?
Bacalaureatul se apropie, iar din moment de asta a fost situatia de multe multe generatii, probabil ca si anul asta profesorii vor fi la fel de dedicati.
Toti plang vremurile cand invatamantul romanesc era in floare, cand era o mandrie sa fii admis la o facultate. Astazi, facultatea se face mai mult sau mai putin; cert este ca fiecare are dupa 4 ani o diploma pe care o poate pune in rama, pentru ca in Romania ca om cu facultate serioasa nu te poti realiza.
O duc bine cei care speculeaza portite, scot banutul de unde Guvernul nu il poate scoate si atunci omul care a facut facultatea pe vremea lui Ceausescu moare de foame (and that was something), pentru ca i-au taiat 25% din salariu. In mai multe randuri.
Ma gandesc din moment de tot mai multi se gandesc serios sa plece din Romania, ce se va alege de tara asta frumusica?
luni, 23 august 2010
18 ani
Ieri o prietena mi-a spus: mai avem 2-3 saptamani si suntem majore. Abia atunci am realizat cat de repede trece timpul. Faci scoala de soferi, ai emotii prima oara cand te urci la volanul unei masini, cand pornesti masina. Dai examenul, dupa care te rogi de parinti sa iti imprumute masina ca sa mergi la o petrecere, la un gratar. Esti responsabil pentru actiunile tale, dar cui ii pasa asta? De parca te-ai fi maturizat subit in noaptea dintre 17 si 18 ani. Esti nebun, "tanar si nelinistit", profiti de fiecare ocazie sa te distrezi. Te indragostesti si dupa o saptamana razi in oglinda gandindu-te cum a putut sa iti placa tipul/tipa aia. Te duci la petreceri mai chill sau mai salbatice, cunosti lume, dansezi, canti, te pupi, te imbratisezi pentru ca astazi ii iubesti pe toti. E grozav, acum esti mai liber decat vei fi vreodata.
joi, 5 august 2010
Despre prietenie si munca in echipa
De fapt vorbesc despre voluntariat. Cuvantul acesta este mai nou pe buzele oricarui licean, student, sau profesor. Pe langa faptul ca voluntariatul "da bine" pe orice CV, el te si ajuta sa te imprietenesti cu oameni from all walks of life.
Prima actiune de voluntariat la care am participat a fost proiectul Romania Prinde Radacini (2009), cand am fost langa Comanesti si am plantat puieti pe un deal. Desi a fost cald,
Pe urma am inceput usor. Anul trecut prin septembrie, am luat o prietena si impreuna am mers la Ura, unde este sediul Centrului de Prevenire, Evaluare si Consiliere Antidrog. Ce pot spune este ca mi`a placut. Am continuat sa merg, cu impreuna cu ceilalti voluntari am participat la proiecte, am fost la colindat, am petrecut un minirevelion etc.
Urmatoarea etapa in dezvoltarea ca voluntar a fost organizatia Greenpeace, asa ca impreuna cu alti 10-15 voluntari am infiintat un grup local Greenpeace, care lupta pentru protejarea mediului inconjurator.
Tot ce a ramas de spus este: implica`te!
Prima actiune de voluntariat la care am participat a fost proiectul Romania Prinde Radacini (2009), cand am fost langa Comanesti si am plantat puieti pe un deal. Desi a fost cald,
Pe urma am inceput usor. Anul trecut prin septembrie, am luat o prietena si impreuna am mers la Ura, unde este sediul Centrului de Prevenire, Evaluare si Consiliere Antidrog. Ce pot spune este ca mi`a placut. Am continuat sa merg, cu impreuna cu ceilalti voluntari am participat la proiecte, am fost la colindat, am petrecut un minirevelion etc.
Urmatoarea etapa in dezvoltarea ca voluntar a fost organizatia Greenpeace, asa ca impreuna cu alti 10-15 voluntari am infiintat un grup local Greenpeace, care lupta pentru protejarea mediului inconjurator.
Tot ce a ramas de spus este: implica`te!
sâmbătă, 17 iulie 2010
ATENTIE!
Oameni buni, se spune "mi`ar placea" si nu "mi`ar place". Incercati sa vorbiti cat mai corect limba romana.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
