miercuri, 30 martie 2011

Zilele astea

Merg pe principiile:

1. e soare, hai afara!
2. nu fac pregatire, hai sa vad un film.
3. mai e pana la bac, no need to stress.
4. pana la vacanta de paste nu fac nimic!
5. si ce daca?
6. daca e sa se intample, se va intampla oricum.
7. WEEKEND!!!
8. cah, ii urasc pe toti care n-au bacul anul asta.

marți, 29 martie 2011

As putea sugruma, rupe, sfasia, distruge, dezmembra, dezintegra, nimici, devasta, prapadi, desfiinta, lichida, nenoroci, masacra, zdrobi, sfarama, sparte, spulbera orice...si apoi imi trece.

In cautarea clatitelor ideale.

Pentru ca le ador, pentru ca nu stiu sa gatesc si pentru ca sunt overly-critical, va voi povesti ce astept eu de la clatite. Cele doua conditii necesare sunt sa fie pufoase (nu vorbesc de american pancakes) si sa aiba multa ciocolata/finetii/crema de cacao. Pana in momentul de fata am mancat o singura data clatite de acest fel, dar nu voi spune unde pentru ca am adoptat o atitudine de boicot vis-a-vis de acel pub.
Ultima experienta in care figura centrala erau clatitele s-a desfasurat cam asa:

- Si o portie de clatite, va rog. Sa fie pufoase si cu multa ciocolata.
- Ciocolata au exact cat le trebuie. (cata infatuare)Pufoase?
- Da. Nu clatite d`alea americane, dar sa fie pufoase.
- Ah, da, sa nu fie transparente.
- Exact.

Cand am vazut cu ce siguranta vorbea chelnerul despre clatitele acestea mi-am zis, Doamne, ce clatite geniale trebuie sa fie.
Dar, realitatea m`a izbit din nou. Dupa cateva minute, vin clatitele. Si ca sa vezi, erau trasparente (as fi putut conduce cu o clatita d`aia pe ochi) dar cu o gramada de ciocolata (aleluia!).

In alta ordine de idei, soarta este cruda pentru aceasta fata care vrea clatite pufoase si cu multa ciocolata. Pana atunci, poate stie vreunul din voi unde pot gasi clatite cat mai pe gustul meu.

vineri, 25 martie 2011

Da da da!!!

Plec din oras! Abia astept sa mai ies din rutina asta care ma sufoca din ce in ce mai mult. Scoala, pregatire, invatat, film, somn, si tot asa 5 zile pe saptamana. In sfarsit imi iau o pauza mai mult decat meritata si timp de 2 zile nu voi face nimic! (bine, poate voi mai citi putin din Morometii) Desi vremea in Vatra Dornei se anunta a fi rece si ploioasa je m`en fou total!
Culmea este ca de vreo 2 zile am inceput sa nu mai dau randament. Am amanat eseuri, variante, carti pentru ca sunt atat de entuziasmata ca nu mai am rabdare sa fac nimic si cred ca amanatul in acest caz este atitudinea potrivita.

Hey ho, let`s go!

joi, 24 martie 2011

Despre Facebook.

Traim pentru asta. Avem o alta identitate pe facebook si nu ne simtim intimitatea amenintata de acesta. Am observat anumite chestii care mi se par bolnave, chiar daca suntem in secolul al XXI-lea si se presupune ca tehnologia isi poate face loc in toate ungherele vietii private.

Fenomenul numarul 1.

Ai adaugat pe cineva in lista de prieteni de pe facebook si cu prima ocazie cu care o/il intalnesti pe strada te uiti lung, iti amintesti numele, varsta, gusturile in materie de muzica si mai ales the relationship status. Atunci iti dai coate cu prietenii si le impartasesti toate detaliile despre persoana respectiva.

Fenomenul numarul 2.

Abordezi pe cineva astfel: "Popescu Dana?"(numele sunt pur fictive), la care ti se raspunde "Da, de unde stii cum ma cheama?" "De pe facebook". In situatia asta arati ca un internet-freak, care acorda mai multa atentie vietii virtuale a altcuiva in loc sa faca ceva pentru a-si face un grup de prieteni. La naiba, Aristotel zicea ca suntem fiinte sociale si nu obsedati de internet, faceti ceva in sensul asta!

Fenomenul numarul 3.

Stii cand este ziua de nastere a cuiva gratie facebookului. Mi se pare totusi dragut sa-i urez omului la multi ani face to face, in loc sa faci ce face toata lumea, adica sa arunci un "la multi ani" sec.

Da, am si eu cont pe facebook si da, uneori ma comport ca o obsedata si ultimul lucru pe care il fac inainte de a ma culca este sa verific notificarile, dar cu toate acestea, nu am ajuns ca cei care traiesc pentru facebook. Life is to be lived, not commented on.

Scurt-metraj. Part two.

Amuzant si dragut.

marți, 22 martie 2011

O zi buna

Care este motivul pentru care ma simt atat de bine azi? Poate e din cauza vremii, din cauza ca stiu ca in weekend scap din Bacaul asta infect, sau poate pur si simplu am revenit la normal, mi-am regasit ideile de mult abandonate. Se anunta a fi o zi ingrozitoare la scoala dar a fost foarte chill, aveam o pofta nebuna sa mananc de la kfc and I did, am pregatire la romana intr-o ora si mizez pe improvizatie si restul serii il am pentru mine, si pot pierde timpul intr-un mare stil. Oricum ar fi, azi simt ca totul merge super.
O idee mi-a intrat in cap acum cateva saptamani, cand am vazut un domn conducand o masina super scumpa, imbracat la costum si care parea totusi atat de trist. Stiu desigur ca banii nu aduc fericirea, dar realitatea m-a lovit din plin in acea zi, cand mi-am dat seama ca orice as face, voi fi mereu nemultumita de ceva, la fel ca toti ceilalti. Si ieri mi-am propus sa las balta maruntisurile care imi trezesc sentimente neplacute, sa ma bucur de soare, viata, prieteni, tinerete si himerele adolescentine (qui m`en restent) pentru ca zilele acestea nu se vor mai intoarce niciodata.

luni, 21 martie 2011

Intre Verlaine si Baudelaire

Desi am evitat mereu sa imi vars frustrarile (cam mult spus frustrari) pe blog, astazi nu ma pot abtine sa nu impartasesc cuiva o mare nemultumire. Dar, ca sa mentinem o nota optimista si oarecum detasata vis-a-vis de chestiune, voi relata faptele incercand sa ma implic cat mai putin.
Asadar, marele fapt ce nu poate trece neconsemnat pe blogul acesta lasat in paragina este o anumita ora, tinuta de un anumit profesor, despre al carui comportament pot spune ca este cel putin bizar. In ce sens? Acest domn pare sa fie intr-o durere permanenta provocata de sexul feminin, pentru ca altfel nu imi pot explica comentariile vulgare si pe alocuri rautacioase pe care le face intr-o clasa cu majoritate feminina. Recunosc, in clasa a12a e greu sa fii atent la toate orele, unele materii sunt suficient de neimportante ca sa mai faci variante la romana, sa citesti la biologie (:>) sau pur si simplu ca sa meditezi asupra cursului pe care il urmeaza viata ta. Cu toate acestea, nu vad justificarea folosirii unor verbe ca "a rage" in loc de "a tipa", sau a unor apelative precum "magar cosmic" (astazi am si aflat semnificatia acestei figuri de stil; se refera la nepasarea si nesimtirea unui magar ale carui urechi ajung la cer. Weird enough!). Tin sa mentionez ca am scapat si n-am fost tinta unor asemenea cuvinte, dar spiritul meu justitiar ma impiedica sa nu scriu chestiile astea.
Pe langa aceste cuvinte "admirative", la ora de... se face si distinctia intre femei si barbati intr-un mod neobisnuit, si anume referitor la procesul de imbatranire al celor doua sexe. Barbatii devin colosali iar femeile babe nenorocite si urate, carora "nici vantul nu le mai ridica fusta" (amuzanta imagine oricum). Da bine. Fara sa fac discriminare, am intalnit si barbati batrani morocanosi, rautaciosi si mai rau, perversi, trasaturi care pentru mine nu echivaleaza cu viziunea unei persoane colosale.
Dar inteleg fiecare are o imagine distorsionata despre sine, asa ca il voi lasa pe domnul pedagog cu maretia sa, si eu imi voi pleca capul bucuroasa de ultimii ani in care fusta mea inca face senzatie.

miercuri, 16 martie 2011

Ganduri de la 9:30

Ieri, in timpul orei de religie cred, nu am putut sa nu aud cantecul unor pasari pe geam si atunci mi-am dat seama: primavara a venit de-a binelea! Da, suntem mai bine-dispusi, nu avem stare sa stam in casa, ne zicem ca mai e pana la bac so no need to stress yet, si simtim tot mai mult apropierea verii. Mie primavara imi da elan.