duminică, 3 aprilie 2011

Ana Blandiana - Cuplu

Unii te văd numai pe tine,
Alţii mă văd numai pe mine,
Ne suprapunem atât de perfect
Încât nimeni nu ne poate zări deodată
Şi nimeni nu îndrăzneşte să locuiască pe muchia
De unde putem fi văzuţi amândoi.
Tu vezi numai luna,
Eu văd numai soarele,
Tu duci dorul soarelui,
Eu duc dorul lunii,
Stăm spate în spate,
Oasele noastre s-au unit de mult,
Sângele duce zvonuri
De la o inimă la alta.
Cum eşti?
Dacă ridic braţul
Şi-l întind mult înapoi,
Îţi descopăr clavicula dulce
Şi, urcând, degetele îţi ating
Sfintele buze,
Apoi brusc se-ntorc şi-mi strivesc
Până la sânge gura.
Cum suntem?
Avem patru braţe să ne apărăm,
Dar eu pot să lovesc numai duşmanul din faţa mea
Şi tu numai duşmanul din faţa ta,
Avem patru picioare să alergăm,
Dar tu poţi fugi numai în partea ta
Şi eu numai în cealaltă parte.
Orice pas este o luptă pe viaţă şi pe moarte.
Suntem egali?
Vom muri deodată sau unul va purta,
Încă o vreme,
Cadavrul celuilalt lipit de el
Şi molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte?
Sau poate nici nu va muri întreg
Şi va purta-n eternitate
Povara dulce-a celuilalt,
Atrofiată de vecie,
Cât o cocoaşă,
Cât un neg...
Oh, numai noi cunoaştem dorul
De-a ne putea privi în ochi
Şi-a înţelege astfel totul,
Dar stăm spate în spate,
Crescuţi ca două crengi
Şi dacă unul dintre noi s-ar smulge,
Jertfindu-se pentru o singură privire,
Ar vedea numai spatele din care s-a smuls
Însângerat, înfrigurat,
Al celuilalt.

vineri, 1 aprilie 2011

Mare mare provocare



Sa vedem daca ma voi plictisi intr-atat incat sa fac chestia asta. (adaptata la blog)
Si e si 1 aprilie!!!

miercuri, 30 martie 2011

Zilele astea

Merg pe principiile:

1. e soare, hai afara!
2. nu fac pregatire, hai sa vad un film.
3. mai e pana la bac, no need to stress.
4. pana la vacanta de paste nu fac nimic!
5. si ce daca?
6. daca e sa se intample, se va intampla oricum.
7. WEEKEND!!!
8. cah, ii urasc pe toti care n-au bacul anul asta.

marți, 29 martie 2011

As putea sugruma, rupe, sfasia, distruge, dezmembra, dezintegra, nimici, devasta, prapadi, desfiinta, lichida, nenoroci, masacra, zdrobi, sfarama, sparte, spulbera orice...si apoi imi trece.

In cautarea clatitelor ideale.

Pentru ca le ador, pentru ca nu stiu sa gatesc si pentru ca sunt overly-critical, va voi povesti ce astept eu de la clatite. Cele doua conditii necesare sunt sa fie pufoase (nu vorbesc de american pancakes) si sa aiba multa ciocolata/finetii/crema de cacao. Pana in momentul de fata am mancat o singura data clatite de acest fel, dar nu voi spune unde pentru ca am adoptat o atitudine de boicot vis-a-vis de acel pub.
Ultima experienta in care figura centrala erau clatitele s-a desfasurat cam asa:

- Si o portie de clatite, va rog. Sa fie pufoase si cu multa ciocolata.
- Ciocolata au exact cat le trebuie. (cata infatuare)Pufoase?
- Da. Nu clatite d`alea americane, dar sa fie pufoase.
- Ah, da, sa nu fie transparente.
- Exact.

Cand am vazut cu ce siguranta vorbea chelnerul despre clatitele acestea mi-am zis, Doamne, ce clatite geniale trebuie sa fie.
Dar, realitatea m`a izbit din nou. Dupa cateva minute, vin clatitele. Si ca sa vezi, erau trasparente (as fi putut conduce cu o clatita d`aia pe ochi) dar cu o gramada de ciocolata (aleluia!).

In alta ordine de idei, soarta este cruda pentru aceasta fata care vrea clatite pufoase si cu multa ciocolata. Pana atunci, poate stie vreunul din voi unde pot gasi clatite cat mai pe gustul meu.

vineri, 25 martie 2011

Da da da!!!

Plec din oras! Abia astept sa mai ies din rutina asta care ma sufoca din ce in ce mai mult. Scoala, pregatire, invatat, film, somn, si tot asa 5 zile pe saptamana. In sfarsit imi iau o pauza mai mult decat meritata si timp de 2 zile nu voi face nimic! (bine, poate voi mai citi putin din Morometii) Desi vremea in Vatra Dornei se anunta a fi rece si ploioasa je m`en fou total!
Culmea este ca de vreo 2 zile am inceput sa nu mai dau randament. Am amanat eseuri, variante, carti pentru ca sunt atat de entuziasmata ca nu mai am rabdare sa fac nimic si cred ca amanatul in acest caz este atitudinea potrivita.

Hey ho, let`s go!

joi, 24 martie 2011

Despre Facebook.

Traim pentru asta. Avem o alta identitate pe facebook si nu ne simtim intimitatea amenintata de acesta. Am observat anumite chestii care mi se par bolnave, chiar daca suntem in secolul al XXI-lea si se presupune ca tehnologia isi poate face loc in toate ungherele vietii private.

Fenomenul numarul 1.

Ai adaugat pe cineva in lista de prieteni de pe facebook si cu prima ocazie cu care o/il intalnesti pe strada te uiti lung, iti amintesti numele, varsta, gusturile in materie de muzica si mai ales the relationship status. Atunci iti dai coate cu prietenii si le impartasesti toate detaliile despre persoana respectiva.

Fenomenul numarul 2.

Abordezi pe cineva astfel: "Popescu Dana?"(numele sunt pur fictive), la care ti se raspunde "Da, de unde stii cum ma cheama?" "De pe facebook". In situatia asta arati ca un internet-freak, care acorda mai multa atentie vietii virtuale a altcuiva in loc sa faca ceva pentru a-si face un grup de prieteni. La naiba, Aristotel zicea ca suntem fiinte sociale si nu obsedati de internet, faceti ceva in sensul asta!

Fenomenul numarul 3.

Stii cand este ziua de nastere a cuiva gratie facebookului. Mi se pare totusi dragut sa-i urez omului la multi ani face to face, in loc sa faci ce face toata lumea, adica sa arunci un "la multi ani" sec.

Da, am si eu cont pe facebook si da, uneori ma comport ca o obsedata si ultimul lucru pe care il fac inainte de a ma culca este sa verific notificarile, dar cu toate acestea, nu am ajuns ca cei care traiesc pentru facebook. Life is to be lived, not commented on.