Fara lipsuri, fara compromisuri, fara greseli, fara omiteri. Daca mi se spune nu, nu ma pot abtine sa nu fac invers, si pana la urma conteaza sa faci ce crezi, ce simti si nu ceea ce trebuie sau ce ti se spune... "Da-mi ciocolata intreaga, nu doar o bucatica...ori totul ori nimic."
Si totusi, orasul asta mic, prafuit si trist inhiba orice sclipire de entuziasm ce ar putea aparea...sau poate alta este cauza. Au fost vremuri frumoase, superbe, *orice adjectiv cu conotatie pozitiva la superlativ*, si vor mai fi dar pana atunci iminenta responsabilitatii ma priveste drept in fata si-mi ranjeste ironic. Da, sunt nostalgica vis-a-vis de lunile trecute, anii trecuti...Acum am trecut la optimism, va fi totul ca inainte, chiar mai frumos. Orasul mare, luminile felinarelor, metrou, strazile largi. Ma tem si totusi vreau sa iau viitorul de guler si sa-i zic "Mergem?"
In micile noastre universuri ni se pare ca suntem personaje principale...in fapt, suntem la fel, iar absurdul ne face sa exploatam superficialitatea.
vad ca ma citezi :))...si app sa corectezi la metrol-metrou (ps: am schimbat roulrile:)))
RăspundețiȘtergereda, enjoy it while you still can:)))
RăspundețiȘtergere